Decizia CCR nr. 223/2019Paragraful 18

Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere și prevederile actelor internaționale la care România este parte, cum ar fi, spre exemplu, Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care, deși în art. 2 alin. (1) nu reglementează cu privire la vârstă ca un criteriu de nediscriminare, totuși, în art. 23 statuează cu privire la obligația statelor de a asigura o viață împlinită și decentă pentru copiii cu handicap, recunoscând dreptul acestora de a beneficia de îngrijiri speciale, încurajând și asigurând, în măsura resurselor disponibile, la cerere, un ajutor adaptat situației copilului și situației părinților sau a celor cărora le este încredințat. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor, ajutorul acordat va fi gratuit și destinat asigurării accesului efectiv al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, activități recreative, de o manieră care să asigure deplina integrare socială și dezvoltare individuală a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturală și spirituală.