Decizia CCR nr. 232/2019Punctul 13

13. Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 6 alin. (2) și art. 73^1 din Legea nr. 31/1990 sunt aplicabile și în situația în care condamnarea nu este definitivă, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate vizează modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 126 din Constituție, acestea intră în sfera de competență a instanțelor judecătorești. Aprecierea asupra modului de interpretare și aplicare a legii la speța dedusă judecății aparține instanțelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea, iar nu Curții Constituționale. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 146 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 12 mai 2016, paragraful 23). ...