Decizia CCR nr. 239/2019Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Reține că prevederile care reglementează instituția liberării condiționate în Codul penal și Legea nr. 254/2013 sunt în perfectă concordanță cu orientarea europeană în această materie de a reglementa acordarea liberării condiționate ținând cont exclusiv de comportamentul condamnatului pe durata executării pedepsei, pentru că numai în acest fel poate fi influențată și modelată mai eficient conduita condamnatului, care dobândește astfel o motivare în plus cunoscând că o bună conduită îl aduce mai aproape de punerea în libertate. Așadar, liberarea condiționată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată chemată să evalueze conduita persoanei condamnate constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenție până la împlinirea integrală a duratei stabilite cu ocazia condamnării, întrucât condamnatul, prin comportamentul avut pe durata executării, dovedește că a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și convinge astfel instanța că nu va mai comite infracțiuni, iar liberarea sa anticipată nu reprezintă niciun pericol pentru colectivitate. Reține, totodată, că legiuitorul este liber să aprecieze, în mod nediscriminatoriu, reglementarea unor condiții specifice pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii și a detențiunii pe viață, inclusiv din perspectiva regimului de executare a pedepsei în care trebuie să fie încadrată persoana condamnată pentru a avea vocație la liberarea condiționată. ...