Decizia CCR nr. 230/2019Punctul 14

14. Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 3 potrivit cărora România este stat de drept în care valorile supreme sunt garantate, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, cât și prevederilor art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil“ și art. 14 - „Interzicerea discriminării“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, totodată, atât dispozițiile art. 1 - „Demnitatea“, art. 20 - „Egalitatea în fața legii“ și art. 21 - „Nediscriminarea“ din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât și prevederile art. 1 alin. (2) - „Normele de procedură penală și scopul acestora“, art. 2 - „Legalitatea procesului penal“, art. 5 alin. (1) - „Aflarea adevărului“, art. 8 - „Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal“, art. 10 - „Dreptul la apărare“ și art. 83 - „Drepturile inculpatului“ din Codul de procedură penală și art. 6 - „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei“ din Codul penal. ...