Decizia CCR nr. 224/2019Punctul 20

20. Totodată, examinând critici similare referitoare la pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 24 iulie 2017 (paragraful 18), Curtea a apreciat ca fiind aplicabile, mutatis mutandis, considerentele cuprinse în Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, prin care a analizat constituționalitatea prevederilor din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni. Astfel, Curtea a reținut că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nesocotirii prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. ...