Decizia CCR nr. 218/2019Punctul 23

23. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 din Codul de procedură fiscală, Curtea reține că textul legal criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, din cele două dosare aflate pe rolul Curții Constituționale nu rezultă că terțul poprit a înștiințat organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit pentru ca art. 237 din cod să își găsească incidența în cauză. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24). Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 din Codul de procedură fiscală este, de asemenea, inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare. ...