Decizia CCR nr. 193/2019Punctul 23

23. Așadar, în soluționarea cererii de validare a popririi se judecă raportul dintre creditorul popritor și terțul poprit, iar prin consacrarea faptului că efectele hotărârii pronunțate se produc de la rămânerea definitivă a acesteia, legiuitorul a urmărit definitivarea raportului juridic obligațional născut ca efect al validării popririi. În acest context normativ, faptul că hotărârea de primă instanță nu este executorie nu are semnificația unei nesocotiri a egalității în fața legii sau a dreptului la un proces echitabil, întrucât noțiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce privește părțile, adică posibilitatea ca fiecare dintre acestea să își expună cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004). De asemenea, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). ...