Decizia CCR nr. 193/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie un privilegiu terților popriți cărora li se permite să amâne și să lipsească de eficiență procedura popririi pentru a proteja relațiile cu clienții privilegiați. Astfel, în cazul validării popririi, terțul poprit se bucură de o protecție nejustificată și nu este obligat să elibereze banii decât după rămânerea definitivă a hotărârii de validare. Se arată că, potrivit art. 651 din Codul de procedură civilă, încheierile pronunțate de instanța de executare au caracter executoriu de primă instanță, regulă care nu se aplică și în cazul terților popriți. De asemenea se susține că, deși terțul deținător al bunului și terțul poprit se află în situații similare, în ipoteza art. 680 din Codul de procedură civilă, deținătorului bunului îi este opusă o hotărâre executorie de primă instanță. Chiar dacă, în ambele situații, terțul poprit și terțul deținător au obligația predării bunurilor, diferența pe care se bazează legea pentru a institui un regim diferit este calitatea persoanelor vizate, respectiv, în majoritatea cazurilor, terții deținători sunt persoane fizice, pe când terții popriți sunt persoane juridice. Așadar, diferența instituită nu are un caracter obiectiv, bazat pe situația persoanelor și pe raporturile juridice dintre ele, ci pe calitatea acestora, care nu ar trebui să aibă nicio relevanță. ...