Decizia CCR nr. 689/2018Punctul 4

4. Totodată, arată că prevederile criticate reglementează cu privire la menținerea popririi, o instituție extrem de utilă, deoarece, pe de o parte, asigură terțului poprit posibilitatea de a veni, expune și apăra, în fața instanței, criticile pe care le are cu privire la legalitatea, respectiv viciile popririi - în esență, dreptul de acces la justiție al terțului poprit, și, pe de altă parte, asigură creditorului dreptul de a fi protejat împotriva greșelilor terțului poprit sau abuzurilor acestuia cu privire la aprecierile pe care le face față de poprire și care pot duce, în final, la lipsirea creditorului de fondurile ce ar trebui transferate acestuia ca fiind fonduri datorate de debitor creditorului. Însă, caracterul și scopul legitim sunt pierdute în situația din speța de față, aspect care se manifestă în mod obișnuit și în alte cauze prin hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, deoarece art. 150 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 prevede expres, fără a diferenția cu privire la limitele titlului executoriu, faptul că hotărârea de menținere a popririi reprezintă titlul executoriu împotriva terțului poprit. În mod normal, astfel cum se prevede în Codul de procedură civilă cu privire la validare, care nu este permisă în materie fiscală, acest efect de a reprezenta titlul executoriu împotriva terțului poprit ar trebui să existe doar în limita creanței datorate de terțul poprit debitorului. Or, legea nu distinge, nefiind clară, astfel că, prin efectul său, se pierde scopul legitim amintit, conducând la încălcarea prevederilor constituționale cu privire la garantarea proprietății, dreptul de proprietate pierzându-se în totalitate, respectiv, exproprierea terțului poprit de bunuri ce îi aparțin și în legătură cu care nu a consimțit licit sau ilicit a le preda către o altă persoană, întrucât toate riscurile insolvabilității debitorului se transferă către terțul poprit, care, în aceste condiții, nu își mai poate recupera sumele de bani de la debitorul insolvabil, fiind, în final, expropriat și discriminat. Față de acestea, dacă se are în vedere restrângerea acestui drept, nu sunt respectate criteriile care pot fi avute în vedere de art. 53 din Constituție, neputându-se susține testul de proporționalitate, inclusiv prin condițiile de calitate a legii, întrucât, în speța de față, chiar dacă legea este clară, ar trebui să fie și completă, astfel cum a fost modificat și Codul de procedură civilă, respectiv cu o prevedere în care se arată expres cele mai sus menționate; terțul poprit este discriminat față de stat care, la rândul său, este creditor, precum și terțul poprit din menținere fiind pus într-o situație de inferioritate față de terțul poprit din validare. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată. Depune concluzii scrise. ...