Decizia CCR nr. 197/2019Punctul 19

19. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții nr. 2.150D/2017, cu referire la dispozițiile art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 52 din Legea nr. 134/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 15 iunie 2017, consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens reține că încălcarea prevederilor referitoare la fondul forestier atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală a persoanei vinovate. Conform Legii nr. 171/2010, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea contravențiilor silvice sunt sancțiunea contravențională principală - amenda, respectiv sancțiunea contravențională complementară - reținerea sau confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea contravenției silvice și/sau retragerea autorizației/atestatului, după caz. Sancțiunile contravenționale aplicate în baza Legii nr. 171/2010 au adresabilitate generală și, totodată, au caracter represiv și punitiv. Prin urmare, arată că nu se pot identifica, în cuprinsul normei criticate, reglementări care să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Reține, totodată, că dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau din contravenții, dar numai în condițiile legii. Or, art. 19 alin. (13) din Legea nr. 171/2010 stabilește anumite condiții ale confiscării, respectiv „dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte“. Așadar, dispozițiile criticate din Legea nr. 171/2010 se încadrează în această categorie - „în condițiile legii“ - legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile confiscării ca sancțiune complementară. Or, condițiile menționate în text, respectiv cantitatea de masă lemnoasă și repetabilitatea faptei, în interval de 6 luni de la constatarea primei fapte sunt în măsură să asigure textului legal criterii de circumstanțiere a aplicării sancțiunii, astfel încât să se asigure proporționalitatea între scopul ocrotirii fondului forestier și aplicarea măsurii complementare a confiscării mijlocului de transport. ...