Decizia CCR nr. 197/2019Punctul 20

20. Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul Curții nr. 1.171D/2017, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. Reține că, potrivit Legii nr. 171/2010, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea contravențiilor silvice sunt sancțiunea contravențională principală - amenda, respectiv, sancțiunea contravențională complementară - reținerea sau confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea contravenției silvice și/sau retragerea autorizației/atestatului, după caz. Sancțiunile contravenționale aplicate în baza Legii nr. 171/2010 au adresabilitate generală și, totodată, au caracter represiv și punitiv. De asemenea, face referire la jurisprudența instanței de control constituțional potrivit căreia aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii. Proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Cât privește critica autorului excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta contrazice chiar conținutul normativ al art. 44 alin. (9) din Constituție, în condițiile în care obiect al confiscării pot fi și bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții. Apreciază că legiuitorul poate acorda autorităților executive competența de a confisca bunurile menționate mai sus atunci când constată și sancționează o contravenție, în condițiile în care controlul judecătoresc asupra măsurilor dispuse este garantat, astfel încât, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care cuprinde și măsura complementară a confiscării, poate fi formulată o plângere în fața instanței de judecată. Invocă, în sensul celor reținute, Decizia Curții Constituționale nr. 1.190 din 30 septembrie 2010. Reține, în plus, că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amenda și confiscarea mijloacelor de transport utilizate la transportul materialelor lemnoase reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura exploatarea materialelor lemnoase în condiții de legalitate. Cauza care determină luarea măsurii complementare a confiscării o reprezintă starea de pericol ce decurge din deținerea unor bunuri ce au legătură cu săvârșirea faptei interzise de lege. Or, în cazul în care nu se demonstrează proveniența legală a materialelor lemnoase, simpla deținere a acestora, cât și a bunurilor care au fost folosite la săvârșirea faptei creează acea stare de pericol pentru a cărei înlăturare este necesară intervenția organului constatator prin măsura confiscării bunurilor respective. Invocă dispozițiile art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, potrivit cărora legalitatea provenienței materialelor lemnoase rezultate se asigură potrivit legislației în vigoare și se atestă prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) existența actului de punere în valoare aprobat conform competențelor și a autorizației de exploatare, înregistrate în SUMAL, și a procesului-verbal de predare a parchetului; b) expedierea, deținerea, transportul, primirea, depozitarea, prelucrarea sau comercializarea materialelor lemnoase să fie făcută/făcut cu avize de însoțire în care sunt înscrise corect codul unic generat de SUMAL, conform art. 3 alin. (2) , precum și data, ora, minutul și secunda generării acestuia, precum și codul offline prevăzut la art. 3 alin. (4) , după caz. Față de dispozițiile citate, apreciază că sunt prevăzute condițiile în raport cu care să se aprecieze legalitatea provenienței materialelor lemnoase. ...