Decizia CCR nr. 197/2019Punctul 15

15. Judecătoria Turda - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată. În acest sens reține că prevederile criticate încalcă dreptul de proprietate. Cu toate că dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție prevăd posibilitatea confiscării bunurilor folosite la săvârșirea unei contravenții, apreciază că această măsură nu trebuie să afecteze un just echilibru între „ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit“, respectiv sancționarea și prevenirea contravențiilor silvice și garantarea și ocrotirea proprietății private. Reține că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni (care este o faptă mult mai gravă), confiscarea bunurilor care nu aparțin infractorului se dispune numai în măsura în care proprietarul a cunoscut scopul folosirii lor, pe când, în cazul săvârșirii unei contravenții, confiscarea bunurilor se dispune indiferent cine este proprietarul și indiferent dacă acestuia i se poate stabili vreo culpă. Invocă Decizia Curții nr. 1.310 din 4 octombrie 2011 și reține că, deși speța este similară celei din prezenta cauză, instanța de control constituțional a respins excepția de neconstituționalitate, invocând dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (9) . Subliniază însă că, în speță, Curtea nu a examinat excepția de neconstituționalitate din perspectiva proporționalității măsurii sancționatorii, respectiv din perspectiva menținerii echilibrului între interesul general al societății și interesul persoanei căreia i se confiscă bunul fără ca aceasta să săvârșească vreo faptă contravențională. Apreciază că proporționalitatea măsurii confiscării ar putea fi atinsă prin stabilirea unor criterii valorice și condiționarea confiscării autovehiculului terțului numai în situația în care acesta este folosit la săvârșirea faptelor contravenționale de cel puțin două ori, ceea ce ar echivala cu o prezumție de cunoaștere a scopului folosirii acestuia. Reține, totodată, că măsura confiscării autovehiculului este o măsură care se justifică din perspectiva scopului pentru care a fost reglementată, însă textul este pasibil de nuanțări, astfel încât să nu aducă atingere altor drepturi fundamentale ale persoanei. Prin raportare la forma actuală a textului criticat, terțului i se aplică o sancțiune gravă, fiind lipsit de protecția dreptului lui de proprietate, fără ca acesta să săvârșească vreo faptă „cu vinovăție“, astfel cum prevede art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În acest context, măsura confiscării autovehiculului aparținând unui terț apare ca disproporționată, chiar dacă urmărește un scop legitim, respectiv combaterea contravențiilor la regimul silvic, fiind perturbat echilibrul just dintre interesul general și drepturile fundamentale ale individului. ...