Decizia CCR nr. 197/2019Punctul 59

59. Curtea reține că, în Dosarul nr. 1.171D/2017, excepția de neconstituționalitate privește și dispozițiile art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, însă Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la aceste dispoziții, ci se limitează să arate că „art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010 face trimitere, pentru aplicarea măsurii confiscării, la procedurile reglementate în legea generală, respectiv art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, lege în care se regăsesc aceleași prevederi ca și în norma constituțională, respectiv art. 44 alin. (9) “. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. Astfel, întrucât nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile de lege menționate, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 19 alin. (14) din Legea nr. 171/2010 și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 va fi respinsă ca inadmisibilă. ...