Decizia CCR nr. 184/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2009, care prevăd că pensia socială minimă garantată se acordă numai dacă din însumarea pensiei acordate în sistemul public de pensii cu cea acordată în alt sistem neintegrat rezultă un cuantum al veniturilor care se situează sub nivelul prevăzut la art. 1 din același act normativ, sunt contrare art. 16, art. 6, art. 38, art. 41, art. 44, art. 56, art. 62, art. 20 și art. 53 din Constituție. De asemenea consideră că sunt încălcate și prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 și art. 24 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât exclud de la beneficiul acordării pensiei sociale minime garantate persoanele care, prin cumulul pensiei din sistemul public de pensii cu pensia obținută din alt sistem neintegrat - așa cum este cel al avocaților în cazul său -, depășesc nivelul prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2009. Prin urmare, deși pensia obținută în sistemul public de pensii este sub nivelul mai sus arătat, nu beneficiază de acordarea pensiei sociale minime garantate, fiind discriminată în raport cu alte persoane care obțin pensie în sistemul public de pensii și cărora li se acordă acest beneficiu, deși au număr de ani de cotizare mai mic. Exemplificând cu situația sa, arată că, după o perioadă de cotizare de opt ani în sistemul public de pensii, primește o pensie de 217 lei, adică mai puțin decât orice altă persoană care a cotizat o perioadă mai scurtă, numai pentru că a activat și în alt domeniu, cotizând într-un sistem neintegrat sistemului public de pensii. ...