Decizia CCR nr. 184/2019Punctul 9

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că stabilirea condițiilor și limitelor acordării drepturilor sociale reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care poate decide, în funcție de politica țării și de resursele financiare disponibile, în ce condiții se vor acorda drepturile de asigurări sociale prevăzute în Constituție. Sistemul de asigurări sociale de sănătate nu este conceput însă pe ideea deplinei egalități între prețul plătit și beneficiul corespunzător, ci are la bază principiul solidarității în constituirea și utilizarea fondurilor. Pensia socială minimă garantată nu este un drept de sine stătător, acesta este un accesoriu al dreptului principal, respectiv dreptul de pensie din sistemul public. Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Or, titularii unor pensii din alte sisteme de asigurare neintegrate sistemului public, care cumulează o pensie din sistemul public al cărui cuantum este inferior valorii indemnizației sociale pentru pensionari, nu sunt într-o situație identică cu pensionarii sistemului public ale căror pensii, cumulate sau necumulate cu alte categorii de venituri dintre cele prevăzute de actul normativ în discuție, sunt inferioare indemnizației sociale stabilite prin lege, veniturile totale ale acestora nefiind în măsură să le asigure un minim de subzistență comparativ cu cei ale căror venituri cumulate depășesc valoarea indemnizației sociale. Având în vedere acestea, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al unei libertăți fundamentale. ...