Decizia CCR nr. 179/2019Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că este neîntemeiată argumentarea excepției de neconstituționalitate, în sensul că sintagma „acoperă integral pretențiile părții civile“ este lipsită de claritate și previzibilitate, că are un caracter dinamic și continuu și că nu se identifică cu noțiunea de prejudiciu. Practic, problema supusă controlului vizează modul de aplicare a legii, iar discuții ar putea avea loc nu cu privire la această sintagmă, ci cu privire la cea referitoare la „până la primul termen de judecată“, pentru care însă există o bogată jurisprudență în care s-a arătat că, atunci când partea civilă sau, cei îndrituiți nu stabilesc prejudiciul până la primul termen de judecată, iar dacă inculpatul va achita până la acest moment procesual suma stabilită în rechizitoriu, nu mai are niciun fel de importanță, cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale criticate, dacă, ulterior primului termen de judecată, partea civilă își modifică pretențiile civile. Deci există suficiente criterii, atât legale, pe care instanța le cunoaște foarte bine, cât și jurisprudențiale, care permit instanței de judecată să construiască raționamentul juridic care să ducă la soluția pe care o caută. Așa fiind, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. ...