Decizia ÎCCJ nr. 229/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 19. Prin Încheierea de ședință din 18 noiembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, prin raportare la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că: obiectul cererii de chemare în judecată vizează calcularea și plata unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice - auditor de justiție, de către instituția publică a apelantului-pârât, făcând, astfel, parte din categoria proceselor reglementate prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; soluționarea cauzei, respectiv tranșarea definitivă a petitului accesoriu al cererii de chemare în judecată, depinde de modalitatea de dezlegare a problemei de drept ce vizează modul în care se acordă dobânda legală după pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sunt acordate drepturi salariale ce intră sub incidența normelor tranzitorii ale art. IX din cadrul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023; problema de drept supusă analizei nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 20. În ceea ce privește dificultatea chestiunii de drept supuse dezlegării, instanța de trimitere a arătat că aceasta este determinată de: – împrejurarea că, începând cu anul 2009, executarea drepturilor salariale ale personalului bugetar stabilite prin hotărâri judecătorești a fost suspendată în mod succesiv prin ordonanțe de urgență anuale cu caracter tranzitoriu care au reglementat în fiecare an, printre altele, executarea voluntară, în tranșe, a obligațiilor bănești stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice. În privința drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamantei din prezenta cauză, prin raportare la momentul pronunțării sentinței de fond, executorie vremelnic conform art. 448 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, anume anul 2024, în cauză sunt aplicabile și normele art. IX din cadrul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023; ... – modul de redactare a textului art. IX din cadrul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, ce creează dificultăți în a stabili natura juridică a dobânzii legale ce se poate acorda categoriei de personal din care face parte reclamanta pentru intervalul de timp în care, după pronunțarea titlului executoriu, prin opțiunea legiuitorului delegat, executarea silită este suspendată, iar dobânzile ce se pot acorda, potrivit aceleiași voințe, sunt cele remuneratorii, iar nu penalizatoare; ... – faptul că, în rezolvarea dilemei asupra normelor juridice aplicabile în perioada în discuție, hotărârile interpretative anterioare ale instanței supreme nu pot fi considerate ca oferind o rezolvare de principiu, în sensul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că acestea au fost pronunțate prin raportare la premise diferite față de cele din dosarul pendinte; ... – faptul că în cauză nu își găsește incidența deplină interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 2/2014, nu doar pentru că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009), și ele cu caracter tranzitoriu, și-au încetat aplicabilitatea, ci mai ales pentru faptul că textul art. IX din cadrul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 are o altă reglementare în ceea ce privește dobânzile, diferența esențială fiind aceea că această din urmă ordonanță de urgență prevede acordarea unui alt tip de dobândă în perioada menționată, anume cea remuneratorie, norma putând fi interpretată drept derogatorie de la dreptul comun; ... – faptul că, în ceea ce privește dezlegarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 7 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2020), s-a arătat că aceasta are în vedere, totuși, o normă tranzitorie diferită care vizează temporizarea executării unui act administrativ emis anterior pronunțării hotărârii judecătorești de obligare la plată, în timp ce în cauza pendinte se pune problema modului de stabilire și cuantificare a accesoriilor după emiterea titlului executoriu și în executarea acestuia. Pe de altă parte, numai o interpretare potrivit căreia efectele juridice ale actului administrativ de recunoaștere a unei datorii existente ar fi diferite de cele ale stabilirii obligației de plată printr-un titlu executoriu justifică menținerea în mod constant în practica judiciară ulterioară pronunțării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2020 a soluțiilor de acordare integrală a dobânzilor penalizatoare după data pronunțării hotărârii, fără a se ține seama de existența normelor legale tranzitorii prin care, alături de eșalonarea la plată a creanțelor, s-a recunoscut în favoarea creditorilor și dreptul la dobânzi remuneratorii, consecința practică a executării titlului putând fi înțeleasă ca o plată cumulată a acestora. În plus, normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 224/2019 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019), și-au încetat aplicabilitatea, ultima tranșă de plată prevăzută de textul art. 1 alin. (1) al acestui act normativ expirând la 31.12.2023, iar, potrivit dispozițiilor art. 518 din Codul de procedură civilă, raportate la cele ale art. 521 alin. (4) din același cod, deciziile interpretative își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării. ... ... ...