Decizia ÎCCJ nr. 229/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 38. Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 39. Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519-520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu ale cărei dispoziții arată că se completează. ... 40. În consecință, condițiile de admisibilitate a sesizării formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: a) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță, ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) sesizarea să privească o chestiune de drept, de lămurirea căreia să depindă soluționarea pe fond a cauzei; c) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 41. Evaluarea elementelor sesizării de față relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate. ... 42. Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect raportul de serviciu al personalului plătit din fonduri publice și drepturile salariale ale acestei categorii de personal, reclamanta solicitând recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, pentru perioada 1.07.2020-31.12.2021, sumă care solicită a fi actualizată cu indicele de inflație și în raport cu care să îi fie plătită dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. ... 43. Cauza se află în curs de soluționare, în etapa soluționării căii de atac a apelului, pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în virtutea competenței legale conturate de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, raportat la art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă. ... 44. Totodată, interpretarea și aplicarea prevederilor art. IX alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 nu au făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și nici obiectul unui recurs în interesul legii. ... 45. Pe de altă parte însă, în ceea ce privește condiția de admisibilitate referitoare la existența unei „veritabile chestiuni de drept“, de care să depindă soluționarea în fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită. ... 46. În acest sens, urmează a se observa că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 are un conținut similar cu cel al art. 519 din Codul de procedură civilă, distincția raportându-se la două condiții specifice acestuia din urmă, referitoare la noutatea chestiunii de drept și la judecarea sa în ultimă instanță. ... 47. Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, se constată că, inclusiv în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de „chestiune de drept“, prevăzută de Codul de procedură civilă și a cărei semnificație a fost deja conturată de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la procedura prevăzută de dispozițiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă. ... 48. Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege neclar, incomplet sau, după caz, incert ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 49. Chiar în expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății. ... 50. Aplicând aceste considerații sesizării de față, se constată că întrebarea formulată de instanța de trimitere nu conturează existența unei probleme de drept dificile, în legătură cu o normă neclară sau incompletă, răspunsul putând fi dedus din decizii anterioare ale Înaltei Curți, pronunțate în mecanismele de unificare a jurisprudenței. ... 51. În acest sens, se reține în primul rând că, în legătură cu dreptul la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, prin care a analizat în ce măsură suspendarea legală a executării silite este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese: (...) principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei «cauză străină, care nu-i poate fi imputată» în înțelesul art. 1.082 din Codul civil din 1864. În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului. Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, «creanțele asupra statului sunt garantate»] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț. ... 52. Prin aceeași decizie, referitor la efectul suspensiv al măsurilor de eșalonare dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, s-a reținut că: „Natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.“ (subl. ns.) ... 53. În al doilea rând, în legătură cu modalitatea de reparare a prejudiciului, prin raportare la componenta reprezentând „beneficiu nerealizat“, respectiv în legătură cu modalitatea de cuantificare a acestei componente pe perioada eșalonării prin act normativ a plății drepturilor recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite, când legiuitorul a prevăzut plata de dobânzi remuneratorii, s-a pronunțat Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care au fost reținute următoarele: 169. În cauza de față însă, în discuție este posibilitatea cumulării a două dobânzi care au, deopotrivă, menirea de a acoperi beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin neplata drepturilor salariale la scadență. Acordarea cumulată a acestora ar constitui, în mod evident, o dublă reparație, statul ajungând să plătească pentru întârziere dublul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale. ... 170. Imposibilitatea cumulării celor două dobânzi decurge în mod clar din prevederile O.G. nr. 13/2011, art. 1 din acest act normativ definind cele două noțiuni de o manieră care conduce la concluzia că pentru un interval determinat de timp se poate acorda o singură dobândă, aceasta purtând denumiri diferite (remuneratorie, respectiv penalizatoare) și având un mod de calcul diferit în funcție de perioada pentru care se acordă, care poate să fie anterioară, respectiv ulterioară scadenței. Dobânda calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației este denumită dobândă remuneratorie și este egală cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în timp ce dobânda datorată de debitorul obligației bănești după data scadenței este denumită dobândă penalizatoare și are o valoare superioară (rata dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale). ... 171. Art. 2 din O.G. nr. 13/2011 nu poate conduce la o concluzie contrară. Potrivit acestui text de lege: «În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.» Conjuncția «și» din acest text de lege se justifică prin posibilitatea cumulării celor două dobânzi, dar calculate pentru perioade diferite, nu pentru aceeași perioadă de timp. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere posibilitatea ca pentru aceeași perioadă de timp să fie calculate atât dobânzi remuneratorii, cât și dobânzi penalizatoare ar fi dat, cu certitudine, o altă definiție acestor noțiuni în cuprinsul art. 1 din O.G. nr. 13/2011. ... 172. În consecință, pentru perioada pentru care este recunoscută plata unei dobânzi remuneratorii în condițiile O.U.G. nr. 3/2019, cuantumul acesteia se va deduce din dobânda penalizatoare la care este îndreptățit creditorul datoriei achitate cu întârziere. ... ... 54. Potrivit datelor furnizate de instanța de trimitere, întrebarea ce face obiectul sesizării privește tocmai cuantificarea dobânzii pe perioada eșalonării legale a plății drepturilor recunoscute prin hotărâre executorie, ulterioară pronunțării acestei hotărâri, în considerarea unor prevederi similare celor ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, introduse prin art. IX alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023. ... 55. Or, pornind de la reperele jurisprudențiale anterior indicate, se reține că, în condițiile în care opțiunea legiuitorului în materie de reglementare nu s-a modificat, răspunsul la întrebarea formulată poate fi dedus cu ușurință din conținutul acestor dezlegări obligatorii, care își păstrează valabilitatea și care sunt edificatoare: în privința efectului suspensiv al măsurilor de eșalonare asupra executării silite; asupra dreptului creditorului la repararea integrală a prejudiciului; asupra modalității de cuantificare a beneficiului nerealizat, din perspectiva imposibilității cumulării celor două tipuri de dobânzi, pentru aceeași perioadă (penalizatoare și remuneratorie). ... 56. Elementul de diferență dintre prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2019 și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, sesizat de instanța de trimitere, referitor la aceea că primul act normativ dispune cu privire la executarea drepturilor recunoscute prin act al ordonatorului de credite, pe când cel de-al doilea privește executarea drepturilor stabilite prin hotărâre judecătorească, nu este de natură a conduce la concluzii diferite. De altfel, în considerentele Deciziei nr. 75/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a arătat: 150. Problematica actualei sesizări prezintă anumite diferențe în sensul că, spre deosebire de contextul în care a fost adoptată O.U.G. nr. 71/2009, când existau hotărâri judecătorești definitive susceptibile de executare silită, în prezent drepturile restante sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite, acte care nu sunt susceptibile de executare silită. ... 151. Totuși, această diferență nu este una de esență și nu poate conduce la adoptarea unei soluții interpretative diametral opuse, cu privire la efectele O.U.G. nr. 3/2019. Există un paralelism evident între cele două acte normative care conduce la concluzia că, în ambele situații, ceea ce s-a reglementat a fost modalitatea de executare a obligațiilor bănești, fără o modificare a regimului general al acestora. Dacă în cazul O.U.G. nr. 71/2009 existau deja titluri executorii, ceea ce a condus la soluția suspendării executărilor silite, în cazul O.U.G. nr. 3/2019 nu sunt avute în vedere acte care să aibă valoare de titluri executorii și, în aceste condiții, nu există o prevedere similară de suspendare a executărilor silite. Ordinele/Deciziile ordonatorilor de credite prin care se recunosc drepturile salariale restante nu sunt însă lipsite de forța executorie care însoțește orice act al unei autorități publice, emitentul fiind ținut să le pună în executare de îndată, iar scopul O.U.G. nr. 3/2019 a fost acela de reglementare a acestei executări. (...) ... 154. Teza potrivit căreia prin O.U.G. nr. 3/2019 se instituie o amânare a scadenței obligației de plată a drepturilor salariale, acest fapt rezultând din reglementarea unei dobânzi ... remuneratorii, care este specifică perioadei anterioare scadenței, nu poate fi primită, efectele unui astfel de act neputând fi deduse exclusiv din daunele-interese pe care legiuitorul a înțeles să le instituie. Prin această teză, se propune, de fapt, un raționament circular, apreciindu-se că din faptul reglementării unei dobânzi remuneratorii rezultă că scadența nu este împlinită, iar din faptul că nu este încă împlinită scadența rezultă că nu se poate acorda decât dobândă remuneratorie, nu și dobândă penalizatoare. 155. Nu s-ar putea considera că sumele restante ar fi datorate doar de la data emiterii ordinelor/deciziilor prin care acestea au fost recunoscute, întrucât aceste acte emise de fiecare ordonator de credite nu pot avea decât un efect declarativ, referindu-se la contraprestația datorată de angajator pentru munca depusă lună de lună de persoanele beneficiare. Ar fi și inechitabil să fie lăsată la latitudinea ordonatorului de credite data de la care înțelege să acorde unele drepturi de natură salarială aferente unei munci prestate în trecut ... ... 57. Chiar dacă instanța de trimitere nu se află în situația în care, ulterior emiterii unui act administrativ sau a unei hotărâri judecătorești de recunoaștere a drepturilor salariale, să fi intervenit o normă legală de eșalonare a plății acestora, fiind chemată ea însăși să stabilească cuantumul accesoriilor cuvenite ulterior pronunțării și până la executare, o astfel de nuanță nu este de natură a modifica substanțial aplicabilitatea dezlegărilor anterioare, în condițiile în care ceea ce interesează în cauză este cuantificarea dobânzilor pe perioada de eșalonare. Or, în considerarea celor deja expuse, asupra acestei chestiuni există suficiente repere de interpretare, nefiind necesară pronunțarea unei noi hotărâri, în mecanismul reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 58. În concluzie, observând că sesizarea vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, lipsind condiția existenței unei „chestiuni dificile de drept“ pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, se va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă. ... 59. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...