Decizia CCR nr. 163/2019Punctul 6

6. În acest sens, se arată că, potrivit textului de lege criticat, instanța de judecată sesizată cu luarea unei măsuri de protecție față de copil este obligată să se preocupe și de stabilirea contribuției lunare a părintelui la întreținerea copilului său, sub forma plății unei sume ce se face venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul, sau sub forma prestării unui număr de ore de muncă în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local. Instanța de judecată apreciază însă că, prin această obligație legală de a dispune din oficiu, scopul principal al sesizării instanței de judecată în cazul măsurilor de protecție față de copil este depășit, iar atingerea acestui scop prioritar poate fi împiedicată de măsurile ce ar trebui luate pentru îndeplinirea obligației adiacente. Subiectul principal al acțiunii, copilul aflat în dificultate, în interesul căruia ar trebui să se desfășoare întreaga procedură, nu are niciun interes ca părinții lui să fie obligați la plata unor sume de bani pentru bugetul unității administrativ-teritoriale unde domiciliază sau să fie obligați la ore de muncă în interesul comunității și totuși, în temeiul dispozițiilor legale criticate, poate interveni amânarea soluționării cauzei. Copilul minor nu este parte în judecată, însă întregul proces judiciar ar trebui să se desfășoare numai în scopul protejării drepturilor lui, în acest sens art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 stabilind și obligativitatea ascultării copilului în vârstă de peste 10 ani cu privire la măsurile referitoare la acesta. ...