Decizia CCR nr. 147/2019Punctul 6

6. În fine, autorii sesizării susțin că dispozițiile legii criticate încalcă prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție, respectiv principiul independenței judecătorilor, întrucât elimină dreptul acestora de a proceda la o veritabilă individualizare judiciară a pedepselor, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzelor privitoare la faptă și făptuitor. Se susține că, prin aplicarea unor sancțiuni mult mai ușoare în raport cu faptele săvârșite, dispozițiile legii criticate deturnează, în mod vădit, scopul acesteia. Se arată că, potrivit articolului unic pct. 1 din lege, referitor la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute prin această normă, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, până la primul termen de judecată, soluția renunțării la urmărire penală este obligatorie, indiferent de cuantumul prejudiciului sau de celelalte circumstanțe ale cauzei. Se arată că, în mod similar, dispozițiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005 prevăd obligativitatea dispunerii pedepsei amenzii, iar dispozițiile art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 241/2005 prevăd obligativitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. ...