Decizia CCR nr. 137/2019Punctul 29

29. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018, președintele Senatului susține că din analiza expunerii de motive care însoțește actul normativ rezultă cu prisosință că Guvernul a prezentat și motivat într-un mod foarte clar și complet „situația extraordinară“ avută în vedere la adoptarea ordonanței de urgență și consecințele negative pe plan social ale întârzierii reglementării normative respective. Din aceeași expunere rezultă și motivarea urgenței adoptării actului normativ. Autorii obiecției de neconstituționalitate confundă scopul și obiectivele urmărite de Guvern prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Monitorizare al Situațiilor de Urgență și încearcă, printr-o manieră incorectă, să le coroboreze cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, ca, pe această bază, să susțină că Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2018 fără să țină seama de cadrul normativ existent. Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 a fost adoptată, între altele, pentru a se crea un cadru normativ eficient în condițiile proliferării atentatelor teroriste pe plan internațional și îndeosebi a celor împotriva intereselor statelor membre ale N.A.T.O. riscurilor amenințărilor nonmilitare la adresa securității naționale. În acest context, actul normativ menționat reglementează „starea de urgență“, acest termen neavând însă nicio legătură cu termenul de „urgență“ la care se referă art. 115 alin. (4) din Constituție. ...