Decizia CCR nr. 137/2019Paragraful 7

În mod contrar celor reținute de Curte, în opinia majoritară, considerăm că obiecția de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție era admisibilă pentru argumentele pe care le expunem în continuare. Astfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei critici de neconstituționalitate (fie că este invocată în cadrul controlului de constituționalitate a priori, pe calea obiecției, fie că este invocată în cadrul controlului a posteriori, pe calea excepției). Curtea a arătat că „aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia“. În aceste condiții, Curtea a constatat că, „în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate“. Aceste considerente referitoare la elementele de conținut ale excepției de neconstituționalitate sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce privește obiecția de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).