Decizia CCR nr. 144/2019Punctul 19

19. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, arată că prin actul normativ care prevede înființarea Consiliului național pentru dezvoltarea resurselor umane din administrația publică se prevăd obligații pentru entități ce nu se circumscriu sferei administrației publice, care desemnează reprezentanți în Consiliu [a se vedea dispozițiile prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a) din legea contestată], obligația desfășurării reuniunilor Consiliului doar dacă este asigurat un anumit cvorum [astfel cum este obligația prevăzută de art. 4 alin. (1) din lege], obligația „autorităților și instituțiilor publice“ - definite în sens larg - de a consulta/informa Consiliul cu privire la anumite proiecte de strategii naționale și proiecte de acte normative [a se vedea prevederile art. 3 alin. (1) și (2) din lege]. Prin urmare, organismul creat în acest scop nu poate fi reglementat ca un simplu consiliu, comisie sau comitet interministerial, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare. Conținutul reglementărilor necesare îndeplinirii rolului Consiliului impune ca acestea să se regăsească în cuprinsul unei legi, iar nu în cuprinsul unei hotărâri a Guvernului. Acest consiliu nu este un organism din categoria celor avute în vedere de Legea nr. 90/2001, ci un organ partenerial, cu rol consultativ, menit să avizeze acte normative prin raportare la expertiza și viziunea tuturor actorilor interesați în politicile privind personalul din administrația publică. ...