Decizia CCR nr. 125/2019Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, faptul că există o vădită situație de necorelare juridică între norma generală în materia contravențiilor, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și norma specială, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, din moment ce, din rațiuni de proporționalitate, prima reglementare impune stabilirea unui minim și a unui maxim general pentru diferite sancțiuni, iar norma specială impune o limită fixă de aplicare a sancțiunii complementare, fără să țină cont de criteriile de analiză a principiului proporționalității. Astfel, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se instituie arbitrar, putând fi aplicată de o manieră similară, în situații de speță diferite, fără a se ține cont de pericolul social al faptei săvârșite. Or, pentru o aplicare corectă a principiului proporționalității, trebuie analizat, de la caz la caz, în funcție de situația dată, rezultatul produs; doar în raport cu acest rezultat se poate analiza gravitatea faptei, implicit pericolul social, pentru a decide în final asupra aplicării sancțiunii contravenționale - fie ea principală sau complementară. ...