Decizia CCR nr. 119/2019Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 31^1 alin. (2) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, prin faptul că elimină controlul judecătoresc asupra hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia cauzelor având ca obiect anularea hotărârilor de validare/invalidare a mandatelor de consilier local, aduc atingere principiului liberului acces la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac. Este invocată Decizia nr. 190 din 12 februarie 2009, prin care Curtea Constituțională a statuat că primele patru hotărâri adoptate în cadrul ședinței de constituire a consiliilor locale (și anume Hotărârea nr. 1 - pentru alegerea membrilor comisiei de validare a alegerilor consilierilor locali, Hotărârea nr. 2 - de consemnare a rezultatului validării mandatelor de consilieri locali, Hotărârea nr. 3 - de declarare a consiliului local ca legal constituit și Hotărârea nr. 4 - de consemnare a rezultatului alegerii președintelui de ședință a consiliului local) reprezintă hotărâri cu caracter constatator, care nu produc efecte juridice și nu pot forma obiectul unor acțiuni în justiție. În aceste condiții, autorul excepției apreciază că singura hotărâre ce poate fi atacată este cea privind validarea sau invalidarea mandatelor, deoarece numai în acest caz se pune problema încălcării unui drept electoral sau a unui interes legitim. Așadar, această hotărâre trebuie să beneficieze de un veritabil control judecătoresc (fond și recurs), la fel ca toate celelalte acte administrative supuse controlului de legalitate, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Câtă vreme se admite ideea că în cazul acestor hotărâri privind validarea/invalidarea mandatelor de consilier local se pune problema încălcării unui interes legitim, nu există nicio rațiune pentru care controlul judecătoresc să fie discriminatoriu, în raport cu toate celelalte cauze de contencios administrativ în care, de asemenea, se ridică problema încălcării unui interes legitim, și atenuat, prin eliminarea căii de atac a recursului. ...