Decizia CCR nr. 111/2019Punctul 15

15. Referitor la dispozițiile art. 305 alin. (3) și art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că autorii critică mai degrabă modul în care ele au fost aplicate de către organul de urmărire penală. Or, aceste critici excedează competenței Curții Constituționale. În continuare, susține că dispozițiile procesual penale - în ansamblul lor - asigură atât suspectului, cât și inculpatului dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Astfel, potrivit art. 307 raportat la art. 78 și art. 83 din Codul de procedură penală, suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, respectiv: dreptul de a nu da nicio declarație, dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a avea un avocat ales sau, dacă este cazul, un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei. De asemenea, suspectul are, prin avocatul său, potrivit art. 92 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură penală, dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, dreptul de a participa la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi și libertăți, precum și dreptul de a formula plângeri, cereri și memorii. Pe de altă parte, în măsura în care apreciază că probele administrate sau actele de urmărire penală efectuate de procuror până la momentul la care s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam nu respectă dispozițiile legale, inculpatul poate solicita în procedura camerei preliminare anularea actelor de urmărire penală nelegale, respectiv excluderea probelor nelegal administrate. În continuare, face referire la Decizia nr. 236 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 7 iunie 2016. ...