Decizia CCR nr. 96/2019Punctul 20

20. Astfel, pentru acordarea liberării condiționate, legiuitorul a prevăzut, în cuprinsul Codului penal din 1969, un criteriu obiectiv, constând în executarea de către persoana condamnată a unei anumite fracțiuni din pedeapsa dispusă în privința sa, și patru criterii a căror îndeplinire este lăsată la aprecierea instanței de judecată chemată să soluționeze cererea de liberare condiționată. Aceste din urmă criterii sunt reglementate de legiuitor având în vedere scopul pedepselor penale, acela al reeducării persoanei condamnate, al conștientizării acesteia cu privire la pericolul prezentat de faptele săvârșite, dar și scopul instituției liberării condiționate, constând în reintegrarea în societate a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Prin raportare la acestea, condițiile impuse de legiuitor prin textul de lege criticat, referitoare la stăruința în muncă a persoanei condamnate, la disciplina și la dovezile temeinice de îndreptare de care aceasta dă dovadă, precum și la antecedentele sale penale, constituie criterii relevante de apreciere a îndeplinirii scopului celor două instituții de drept penal anterior menționate. Aprecierea îndeplinirii acestor condiții nu poate fi făcută însă decât în mod concret, în contextul fiecărei cauze având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată. Așa fiind, cum executarea pedepselor penale constituie o etapă a procesului penal, această apreciere nu poate să revină decât instanțelor judecătorești, având în vedere rolul pe care acestea trebuie să îl exercite în desfășurarea procesului penal. ...