Decizia CCR nr. 92/2019Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textele de lege criticate sunt vădit neconstituționale „în măsura în care nu îndeplinesc normele, condițiile de claritate, precizie, predictibilitate și previzibilitate prevăzute de Constituție și de lege“, „în măsura în care permit să fie interpretate și aplicate în mod arbitrar, părtinitor și chiar abuziv“, „în măsura în care permit crearea, inducerea sau existența unei situații de conflict temporal între legi“ și „în măsura în care permit crearea, inducerea unei stări contradictorii, divergente, conflictuale în care asociația are în același timp două conduceri paralele: o conducere atestată de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care au putere de lucru judecat cu privire la calitatea de președinte, ca reprezentant legal al asociației, și o conducere atestată de o pretinsă hotărâre a adunării generale prin care se solicită, se încearcă, se tinde să se modifice actul constitutiv, statutul și/sau componența legală a conducerii asociației, hotărâre a adunării generale care încă nu a fost validată de instanță prin hotărâre, conform art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000“. Mai susține că art. 26 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional „în măsura în care induce, creează un conflict temporal cu dispozițiile art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000“. În final se susține că dispozițiile de lege criticate limitează dreptul la un proces echitabil. ...