Decizia CCR nr. 93/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că pârâtul, invocând prevederile de lege criticate, refuză eliberarea adeverinței necesare acordării pensiei de serviciu, deoarece Ministerul Comerțului Exterior nu este recunoscut de lege sub denumirea de Departamentul de Comerț Exterior, iar persoanele care nu au ieșit la pensie din acest departament nu au dreptul la pensia de serviciu. Astfel, susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, precum și normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000. Prin neincluderea Ministerului Comerțului Exterior în cadrul instituțiilor denumite de Legea nr. 216/2005 „Departamentul de Comerț Exterior“, este eliminată din viața economică a României o perioadă de 27 de ani (1948-1975), timp în care această instituție a funcționat sub această denumire. În fapt, Ministerul Comerțului Exterior este instituția care a funcționat cea mai lungă perioadă sub această denumire și care a avut activitate de comerț exterior. Ministerul Comerțului Exterior a luat ființă în anul 1948 ca urmare a instituirii monopolului de stat asupra comerțului exterior și apariția primelor întreprinderi de stat de comerț exterior. Până la apariția primei legi de comerț exterior, această activitate se desfășura pe baza unor hotărâri ale Guvernului și, ulterior, pe baza decretelor prezidențiale. Prima lege de comerț exterior a fost elaborată de Ministerul Comerțului Exterior și a fost aprobată de Parlament în martie 1971. Ca urmare a dezvoltării activității economice externe a luat ființă Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice, prin înființarea în cadrul Ministerului Comerțului Exterior a unui Departament de Cooperare Economică Internațională. ...