Decizia CCR nr. 93/2019Punctul 20

20. De altfel, Curtea a reținut că referirea pe care dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 o fac la Departamentul de Comerț Exterior „din Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale“ are în vedere denumirea ministerului din momentul înființării acestui departament, în anul 1975, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 2/1975, publicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 17 ianuarie 1975. Astfel, la momentul înființării Departamentului Cooperării Economice Internaționale, denumirea ministerului era aceea de Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, și nu aceea de Ministerul Comerțului Exterior. Schimbarea denumirii Ministerului Comerțului Exterior în Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale a avut loc anterior, în anul 1974, potrivit art. 1 din Decretul Consiliului de Stat nr. 116/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 18 aprilie 1974. Sub acest aspect, Curtea a precizat, la paragrafele 22 și 23 ale deciziei sus-menționate, că schimbarea în timp a denumirii autorităților și structurilor publice cu rol în desfășurarea activității statale de comerț exterior, în funcție de diversele opțiuni de ordin organizatoric și funcțional, nu are consecințe asupra stabilirii unor drepturi, atâta vreme cât normele legale permit identificarea acestor autorități publice. Mai mult, utilizarea, în cuprinsul normei juridice, a tuturor denumirilor pe care o autoritate publică le-a avut, în diferite perioade, ar conferi redundanță reglementării și ar reprezenta o abatere de la regulile de tehnică legislativă, prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Pe cale de consecință, Curtea a reținut că pretinsa omisiune legislativă invocată de autorul excepției nu are relevanță constituțională. ...