Decizia CCR nr. 85/2019Punctul 4

4. Referitor la prevederile art. 186 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, autorii sesizării de neconstituționalitate susțin că acestea contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) , art. 61, art. 67 și art. 112 alin. (2) din Constituție. În acest sens arată că moțiunea simplă a fost introdusă în sistemul constituțional al României prin revizuirea Constituției din anul 2003 „când, prin noua redactare a art. 112 alin. (2) , s-a lărgit și conținutul moțiunii, Camera care o adoptă putând să își exprime poziția nu numai cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări, ci și cu privire la alte probleme ale politicii interne sau externe“ (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 148 din 21 februarie 2007). Conform acestei decizii, „moțiunea simplă este un act juridic“ al Camerei care o adoptă, care nu are ca efect demiterea unui ministru, ci obligarea Guvernului de a ține cont de poziția exprimată prin aceasta cu privire la o problemă politică de natură internă sau externă, deoarece „moțiunea simplă nu produce efecte juridice ipso iure, ci efecte juridice ipso facto“. Fiind vorba despre un act juridic al Camerei parlamentare care adoptă moțiunea simplă, în speță aceasta îmbracă caracterul juridic al unei hotărâri a Camerei Deputaților, fapt susținut de dispozițiile art. 192 din Regulamentul Camerei Deputaților: „În cazul în care o moțiune simplă este aprobată, hotărârea Camerei se va trimite Guvernului, care va ține cont de poziția exprimată în cuprinsul respectivei moțiuni“. În acest sens se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 148 din 21 februarie 2007. ...