Decizia CCR nr. 85/2019Punctul 18

18. Se mai susține că dispozițiile art. 13 alin. (1) , (6) , (7) și ale art. 19 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților îngrădesc exercitarea atât a drepturilor, cât și a obligațiilor deputaților aflați în exercițiul mandatului. Din principiile constituționale și din considerentele deciziilor Curții Constituționale se desprinde ideea de drept al deputatului de alegere a partidului/grupului parlamentar din care să facă parte, în condițiile în care deputatul este legat nu de partidul pe lista căruia a fost ales, ci de cetățenii care l-au mandatat. Astfel, în orice moment în care deputatul consideră că principiile și doctrina pentru care a aderat la un anumit partid se modifică într-o asemenea măsură în care să se producă o incompatibilitate clară, acesta nu numai că poate renunța la calitatea de membru și își poate continua activitatea de deputat, dar are dreptul să se înscrie într-un alt partid, să facă parte dintr-un alt grup parlamentar sau să pună bazele unui nou grup parlamentar împreună cu alți deputați. O soluție contrară, în sensul că deputatul nu ar putea constitui un nou grup parlamentar împreună cu alți deputați, ar contraveni în mod flagrant principiilor constituționale, limitând drepturile deputatului, dar mai ales obligațiile acestuia față de cetățenii care l-au ales, respectiv s-ar încălca dreptul la exprimare, dreptul de asociere și s-ar crea o situație de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor pe care le poate deține un lider de grup parlamentar, printre cele mai importante fiind: nominalizarea reprezentanților în comisiile permanente ale Camerei Deputaților, în comisiile speciale sau de anchetă ale acesteia ori în comisiile comune ale Camerei Deputaților și Senatului; nominalizarea reprezentanților grupului său parlamentar în instituțiile sau autoritățile publice aflate în subordinea Parlamentului, în grupurile de prietenie interparlamentare, în structuri parlamentare internaționale la care România este parte; propunerea candidaților grupului său parlamentar pentru funcțiile de conducere și pentru reprezentanții acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaților, funcții care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configurația politică a Camerei Deputaților și negocierilor între liderii de grup; solicitarea revocării din funcție sau înlocuirea reprezentanților grupului său parlamentar din structurile Camerei Deputaților; participarea la ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților și la dezbaterile acestuia fără a avea drept de vot; solicitarea plenului Camerei Deputaților: pauză pentru consultări, verificarea cvorumului, ținerea unor ședințe nepublice ale plenului, încheierea dezbaterilor în Camera Deputaților și modificarea programului de lucru; prezentarea amendamentelor grupului său parlamentar la proiectele de lege și propunerile legislative aflate în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților; propunerea retrimiterii la comisie a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative etc. Așadar, interpretarea prevederilor legislative într-un sens în care deputatul care a părăsit un grup parlamentar nu poate constitui un nou grup parlamentar sau nu poate fi liderul unui nou grup este abuzivă, nedemocratică și, în final, cauzatoare de prejudicii pentru cetățenii în serviciul cărora deputatul își exercită mandatul. De asemenea, se subliniază rolul important al grupurilor parlamentare pe scena politică în contextul funcțiilor deținute în comisiile de lucru, precum și rolul liderului grupului în ședințele Camerei, iar limitarea, în orice modalitate, a constituirii grupurilor parlamentare nu numai că este neconstituțională, dar aduce deservicii majore în rezultatul final al activității parlamentare și, implicit, cetățenilor. ...