Decizia CCR nr. 85/2019Punctul 41

41. Cât privește invocarea de către autorii sesizării a Deciziei nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010 - prin care Curtea Constituțională a constatat încălcarea principiului statului de drept în cazul unei moțiuni de cenzură, care îndeplinea condițiile prevăzute de art. 113 alin. (2) din Constituție, dar care nu a fost supusă dezbaterii, ca urmare a refuzului președintelui Camerei de a proceda la dezbatere și la adoptarea/respingerea acesteia - Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în acel caz, problema de drept constituțional ridicată era, așa cum a reținut Curtea, „posibilitatea eventuală a blocării procedurii prevăzute de art. 114 din Constituție prin invocarea dispozițiilor art. 146 lit. e) coroborate cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituție“. Este adevărat că, prin decizia sus-menționată, Curtea a constatat că „Parlamentul, prin reprezentantul său, și anume președintele Senatului, refuză supunerea acesteia spre dezbatere în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, contrar prevederilor art. 114 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 113 alin. (3) din Constituție. În acest mod opoziția parlamentară nu se mai poate exprima și controlul parlamentar este lipsit de eficiență. Or, niciun instrument juridic prevăzut de Constituție nu poate fi lipsit de eficiență, golirea lui de conținut determinând caracterul lui iluzoriu și, implicit, încălcarea principiului constituțional al statului de drept“. Însă, în acel caz, nu s-a ridicat problema reglementării condițiilor privind exercitarea dreptului de inițiativă a moțiunii de cenzură, condiții instituite de art. 113 din Constituție (potrivit căruia moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor), ci problema refuzului președintelui Senatului de a supuse moțiunea spre dezbatere în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului. În acest sens, Curtea a stabilit că, la nivelul Parlamentului, „în condițiile procedurale stabilite prin Constituție și Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului“, se poate depune și vota o moțiune de cenzură care are drept efect demiterea Guvernului. Așadar, Curtea reține că aceste considerente, aplicabile situației în care președintele unei Camere refuză supunerea spre dezbatere a unei moțiuni, depusă în condițiile procedurale stabilite prin Constituție și Regulament, nu pot fi aplicate mutatis mutandis cauzei de față, în care se critică prevederea din Regulamentul Camerei Deputaților care instituie sancțiunea neluării în considerare a moțiunii simple care nu îndeplinește condițiile privind dreptul de inițiativă. ...