Decizia CCR nr. 85/2019Punctul 5

5. În continuare se invocă Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, prin care Curtea Constituțională, pronunțându-se cu privire la încălcarea principiului statului de drept în cazul în care o moțiune (în speță era vorba despre o moțiune de cenzură) nu este supusă dezbaterii, ca urmare a refuzului președintelui Camerei de a proceda la dezbatere și la adoptarea/respingerea acesteia, a stabilit următoarele: „În acest context constituțional, depunerea moțiunii de cenzură are semnificația declanșării controlului parlamentar asupra activității Guvernului și mutatis mutandis constituie un act irevocabil în sensul inițierii acestui control; este o armă pusă îndeobște la îndemâna opoziției parlamentare și nu în ultimul rând este o formă de exprimare a opoziției față de măsurile adoptate de Guvern. În consecință, împiedicarea prezentării și refuzul de a dezbate o moțiune de cenzură deja depusă sunt contrare Constituției, întrucât acest lucru ar echivala cu eliminarea posibilității opoziției parlamentare de a cenzura și controla deciziile guvernamentale de angajare a răspunderii.“ De asemenea, Curtea a constatat că „Parlamentul, prin reprezentantul său, și anume președintele Senatului, refuză supunerea acesteia spre dezbatere în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, contrar prevederilor art. 114 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 113 alin. (3) din Constituție. În acest mod opoziția parlamentară nu se mai poate exprima și controlul parlamentar este lipsit de eficiență. Or, niciun instrument juridic prevăzut de Constituție nu poate fi lipsit de eficiență, golirea lui de conținut determinând caracterul lui iluzoriu și, implicit, încălcarea principiului constituțional al statului de drept“. ...