Decizia CCR nr. 74/2019Punctul 56

56. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii, face referire la jurisprudența instanței de control constituțional și a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei. Legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Întrucât Constituția nu definește noțiunea de „toate documentele care conțin informații clasificate având ca temei sau sunt încheiate în conformitate ori în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării“, apreciază că împrejurările și încadrarea juridică a acesteia rămân în sarcina exclusivă a judecătorului, care urmează să interpreteze și să aplice legea. Referitor la criticile formulate cu privire la previzibilitate, face referire la practica instanței de la Strasbourg, potrivit căreia legea nu trebuie să fie însoțită de o certitudine absolută. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care prevăd, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică. Legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere nu contravine acestei exigențe. Or, ținând cont de aceste considerente și raportându-se la intenția legiuitorului, astfel cum reiese din expunerea de motive, apreciază că legea este suficient de precisă și clară pentru a se observa cu ușurință intenția legiuitorului. De asemenea, precizează că nu este de acord cu susținerea potrivit căreia legea criticată derogă de la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată, cu completările ulterioare, deoarece, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea privind declasificarea unor documente, informațiile cuprinse în documentele de la art. 1 dobândesc, de la data intrării în vigoare a legi examinate, caracter de informații de interes public. ...