Decizia CCR nr. 74/2019Punctul 135

135. Față de scopul declarat al Legii nr. 182/2002 - care reglementează procedura de declasificare a informațiilor secrete de stat - respectiv „protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații“, parte componentă a activității de realizare a securității și siguranței naționale, Curtea constată că legiuitorul, fie originar sau delegat, nu are competența de a realiza, printr-un act normativ de reglementare primară, declasificarea informațiilor secrete de stat, dar are, în schimb, posibilitatea de a reglementa printr-o lege-cadru regulile, procedurile și condițiile în care Guvernul să poată realiza o astfel de operațiune juridică respectând dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție. Cu alte cuvinte, informațiile clasificate ca secrete de stat nu își pot pierde această natură juridică prin efectul legii (ope legis), în condițiile în care art. 4 din Legea nr. 182/2002 prevede principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate, și anume: a) protejarea acestora împotriva acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conținutului acestora, precum și împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate și b) realizarea securității sistemelor informatice și de transmitere a informațiilor clasificate. În același sens, Curtea a reținut în Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, paragraful 129, că informațiile clasificate ca secrete de stat nu își pot pierde regimul de protecție consacrat prin legea-cadru, tocmai pentru că păstrarea confidențialității lor este vitală colectivității, iar devoalarea lor ar produce prejudicii iremediabile interesului public, afectând buna funcționare a statului de drept. ...