Decizia CCR nr. 44/2019Punctul 17

CCR · decizie de neconstituționalitate · 22.01.2019 · dosar 3.080/1/2016
Punctul 17
17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 483 alin. (4) și art. 518 din Codul de procedură civilă. Însă Curtea constată că, deși autoarea excepției de neconstituționalitate ridică, în mod expres, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 304/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 483 alin. (4) și art. 518 din Codul de procedură civilă, motivarea excepției de neconstituționalitate privește faptul că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești, nu poate fi supusă recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Astfel, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează faptul că recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu este admisibil, în măsura în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața ultimei instanțe în ierarhia instanțelor judecătorești. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, raportate la art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, dispoziții care, la data sesizării, aveau următorul cuprins: – Art. 21 din Legea nr. 304/2004: „Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.“; ... – Art. 24 din Legea nr. 304/2004: „Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor pronunțate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluționează contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.“; ... – Art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992: „Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.“ ... ...
Sursa oficială ↗