Decizia CCR nr. 23/2019Punctul 44

44. Revenind la modificările și completările Legii nr. 64/2008 aduse de legea ale cărei dispoziții sunt criticate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în ansamblul lor, asigurarea cadrului legal privind funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil, în vederea asigurării imparțialității și calității actului de inspecție, și că acestea reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în domeniul enunțat. Faptul că legiuitorul desemnează CNCIR pentru a efectua activitățile de verificare tehnică a instalațiilor și echipamentelor, activități prevăzute în mod expres de art. 9 din Legea nr. 64/2008, nu are semnificația modificării obiectului de activitate al acestei companii și, implicit, a statutului acesteia. Sintetizând, Curtea reține că ISCIR este un organ de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, stabilit prin Legea nr. 64/2008, atribuțiile acestuia fiind stabilite tot prin lege. CNCIR este o persoană juridică română, de interes strategic național, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.139/2010, adoptată în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 22/2010. Prin urmare, preluarea unor atribuții pe care legea le stabilește unui anumit subiect de drept nu se poate realiza decât prin lege. Astfel, atribuirea unor noi competențe către CNCIR se realizează prin lege, pentru că modificarea unui act normativ nu se poate realiza decât printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. Rezultă, așadar că, în acest caz, Guvernul nu avea competența de a adopta o hotărâre, pentru că hotărârea Guvernului nu putea modifica sau completa o lege. ...