Decizia CCR nr. 15/2019Punctul 19

19. În Hotărârea din 8 iulie 2003, pronunțată în Cauza Sahin împotriva Germaniei, paragrafele 85-95, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea dispozițiilor art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, coroborate cu dispozițiile art. 14 din aceeași convenție, în sensul că judecătorul care a procedat la soluționarea cauzei a luat în considerare opinia unui psiholog și nu a procedat în mod direct la audierea minorei. Or, relația copilului cu părintele reprezintă un instrument indispensabil în stabilirea dorințelor reale ale copilului, fără informații corecte instanța neputând lua o decizie care să reflecte un echilibru corect între interesele părților. Plângerea reclamantului viza refuzul instanțelor interne de a acorda reclamantului dreptul de a-și vizita copilul născut în afara căsătoriei. În baza legii aplicabile la acel moment, părinții naturali nu puteau să obțină un drept de vizită decât dacă instanța considera că acest lucru este în interesul superior al copilului. În speță, Curtea a constatat că instanța internă a omis să îl asculte pe copil, în vârstă de cinci ani la acel moment, pentru a determina mai facil în ce măsură acesta își dorește să își vadă tatăl și dacă astfel de vizite sunt sau nu în interesul său. Această omisiune indică faptul că reclamantul nu a jucat un rol suficient în procedura relativă la dreptul de a-și vizita copilul, Curtea amintind că instanțele nu trebuie să se mărginească la a urma orbește concluziile vagi ale unui expert relativ la riscul audierii unui copil. ...