Decizia CCR nr. 15/2019Punctul 29

29. Din lecturarea acestor articole, rezultă faptul că legiuitorul a apreciat că, în chestiuni sensibile care țin de determinarea interesului superior al copilului (stabilirea sau schimbarea domiciliului minorului, numirea tutorelui, constituirea consiliului de familie etc.), acesta trebuie să fie ascultat. Astfel, ascultarea copilului este obligatorie în soluționarea neînțelegerilor între părinți privitoare la exercițiul autorității părintești (art. 486 din Codul civil), în soluționarea neînțelegerilor privitoare la restrângerea drepturilor copilului de a păstra relații cu alte persoane cu care acesta are legături de familie (art. 494 din Codul civil), în cazurile de solicitare a înapoierii copilului de la orice persoană care îl ține fără drept (art. 495 din Codul civil), în ipoteza soluționării neînțelegerii dintre părinți cu privire la stabilirea ori schimbarea locuinței copilului (art. 496-497 din Codul civil), în cazul schimbării felului învățăturii ori a pregătirii profesionale [art. 498 alin. (2) din Codul civil], în ipoteza încuviințării instanței asupra înțelegerii părinților privind exercitarea autorității părintești (art. 506 din Codul civil), în hotărârea instanței privind raporturile dintre părinții divorțați și copii (art. 396 din Codul civil), în ipoteza stabilirii modalităților părintelui separat de copil de a avea legături personale cu acesta după divorț (art. 401 din Codul civil). Ca o garanție procesuală de protejare a interesului acestuia, potrivit art. 226 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Ținând seama de împrejurările procesului, instanța hotărăște dacă părinții, tutorele sau alte persoane vor fi de față la ascultarea minorului.“ ...