Decizia CCR nr. 12/2019Punctul 10

10. Nu în ultimul rând, apreciază că reglementarea criticată din Legea nr. 77/2016 conduce și la încălcarea principiilor fundamentale prevăzute în Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv principiul libertății contractuale, principiul securității juridice și cel al proporționalității. Remarcă, totodată, că cererea formulată în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă și acte normative comunitare, respectiv dispozițiile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului, aceasta din urmă reglementând întrun mod proporțional, adecvat și cu respectarea exigențelor principiului neretroactivității, posibilitatea stingerii obligațiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil. Menționează că unicul text al directivei care se referă la posibilitatea stingerii obligației izvorâte din contractele de credit prin darea în plată a imobilului este cel prevăzut la art. 28 „Arierate și executare silită“, însă, spre deosebire de textul național, norma de drept a Uniunii este proporțională și prezintă un caracter adecvat pentru atingerea scopului directivei. Este proporțională pentru că reglementează nu doar dreptul debitorilor de a stinge datoria prin darea în plată a bunului, ci și compensațiile juste și echitabile la care este îndrituit creditorul într-o atare ipoteză. Totodată, arată că textul directivei clarifică și un aspect esențial, și anume faptul că returnarea sau transferul bunului către creditor poate fi agreată exclusiv de către părți și nu poate reprezenta o măsură de ingerință a statului în libertatea contractuală. ...