Decizia ÎCCJ nr. 108/2025 (HP)Punctul V

V. Examenul jurisprudenței în materie A. Jurisprudența națională relevantă 30. Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări: ... 31. Într-o primă orientare s-a apreciat că subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi administratorul societății cu răspundere limitată, în sensul argumentelor expuse de către instanța de sesizare. ... 32. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București (în opinie majoritară), Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Craiova (în opinie majoritară), Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Oradea. ... 33. În cea de-a doua orientare s-a apreciat că administratorul unei societăți cu răspundere limitată poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, deoarece norma ce conținea infracțiunea nu distinge cu privire la tipul societății - Legea nr. 31/1990 reglementează activitatea societăților cu răspundere limitată, în condițiile art. 2 lit. e) din lege; ca urmare a interpretării sistematice a dispozițiilor legale, norma prevăzută la art. 144^4 din Legea nr. 31/1990 este o normă de trimitere, în vederea stabilirii pragului de la care conduita administratorului dobândește relevanță penală; infracțiunea este reglementată într-un capitol comun, distinct de capitolele ce reglementează funcționarea diferitelor tipuri de societăți, respectiv titlul VIII din Legea nr. 31/1990; conform prevederii din cuprinsul art. 197 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, referitoare la faptul că dispozițiile privind administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, având în vedere că fapta administratorului societății este incriminată într-un capitol comun, iar aspectul de tehnică legislativă constând în trimiterea la un articol din același act normativ, care reglementează funcționarea unui anumit tip de societăți pentru stabilirea unui prag de la care o conduită a administratorului constituie infracțiune, nu poate fi considerată o analogie în defavoarea făptuitorului. Mai mult, legiuitorul a prevăzut mai multe cauze de nepedepsire în cuprinsul art. 272 alin. (3) și art. 144^4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 31/1990, iar printre acestea nu se regăsește și administratorul unei societăți cu răspundere limitată. ... 34. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Suceava (în opinie majoritară) și Curtea de Apel Cluj (în opinie majoritară). ... 35. În materialul transmis de curțile de apel au fost atașate Decizia penală nr. 1.702/A din 16.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală (care susține prima opinie), respectiv Încheierea finală din 10 mai 2024 a Judecătoriei Calafat și Sentința penală nr. 903 din 15 iulie 2024 a Judecătoriei Constanța (a doua opinie), toate celelalte instanțe comunicând că nu au jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept supusă dezlegării. ... ... B. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție 36. Din perspectiva deciziilor de speță au fost identificate Decizia penală nr. 253/RC din 20 iunie 2017, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia penală nr. 1.402 din 22 aprilie 2014, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și Decizia penală nr. 565 din 18 februarie 2008, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din ale căror considerente rezultă că există o practică unitară cu privire la subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, și anume că poate fi administratorul unei societăți cu răspundere limitată. ... 37. În ceea ce privește deciziile obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept supusă analizei. ... ... C. Jurisprudența Curții Constituționale 38. Nu a fost identificată nicio decizie a Curții Constituționale cu privire la admiterea vreunei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, însă au fost identificate deciziile Curții Constituționale nr. 474 din 8 iunie 2006, nr. 929 din 18 octombrie 2007 și nr. 142 din 5 februarie 2009 prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 31/1990. ... 39. Prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, nu a fost analizată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, ci ale art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, reținându-se că norma nu încalcă libertatea accesului la activități economice, deoarece, potrivit art. 45 din Constituție, aceasta se exercită „în condițiile legii“. Nici art. 135 alin. (2) lit. a) nu este încălcat, întrucât incriminarea este o opțiune legitimă a legiuitorului, menită să protejeze libertatea comerțului și concurența loială. Restricția impusă administratorului de a se împrumuta de la propria societate urmărește protejarea patrimoniului acesteia și a celorlalte societăți cu care are relații comerciale. ... 40. Prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, instanța de contencios constituțional reținând, în esență, că prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006 a stabilit că aceste dispoziții nu afectează libertatea economică sau libertatea comerțului, deoarece accesul la activitatea economică se exercită „în condițiile legii“, iar incriminarea este o opțiune legitimă a legiuitorului pentru protejarea concurenței loiale și a patrimoniului societăților. Astfel, neexistând elemente noi, soluția și considerentele deciziei anterioare se mențin. ... 41. Prin Decizia nr. 142 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 23 martie 2009, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) pct. 3, art. 272^1 pct. 2 și ale art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990. Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 272 alin. (1) pct. 3 și ale art. 272^1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 474 din 8 iunie 2006 și nr. 929 din 18 octombrie 2007 s-a reținut că incriminarea este o opțiune legitimă a legiuitorului, menită să protejeze patrimoniul societății și concurența loială, inclusiv prin limitarea împrumuturilor administratorilor de la propria societate. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente a introdus o excepție de nepedepsire pentru anumite împrumuturi între societăți aflate în relații de control. În consecință, neexistând elemente noi, jurisprudența anterioară se menține. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 273 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 s-a arătat că acestea nu conțin nicio dispoziție de natură să aducă atingere dreptului de proprietate. Într-adevăr, prin interzicerea acordării de împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor societății, legiuitorul a urmărit tocmai protejarea patrimoniului societății comerciale. ... ... ...