Decizia CCR nr. 835/2018Punctul 16

16. Față de acestea, nemulțumirea autoarei constă în faptul că nu sunt reglementate ipotezele în care organul de soluționare poate decide desființarea actului administrativ fiscal, în condițiile art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, și că prin textul legal nu se limitează numărul soluțiilor de desființare urmate de emiterea unui nou act administrativ fiscal, pornind de la situația particulară a speței. Astfel, Curtea reține că, în cauză, printr-o decizie de impunere (act administrativ fiscal), emisă în urma unei inspecții fiscale, în sarcina autoarei excepției de neconstituționalitate a fost stabilită și individualizată o creanță fiscală suplimentară. Acest act administrativ fiscal a fost contestat în condițiile art. 205 din același act normativ, solicitându-se organului de soluționare a contestației anularea sa parțială, pentru motive de nelegalitate. Prin decizia de soluționare, contestația a fost admisă în parte: o parte a soluției, întemeiată pe dispozițiile art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, urmând ca organul fiscal să procedeze la refacerea inspecției fiscale, pentru aceeași perioadă, și la emiterea unui nou act administrativ fiscal prin care să stabilească o nouă creanță fiscală, conform îndrumărilor date de organul de soluționare a contestației. ...