Decizia CCR nr. 848/2018Punctul 23

23. Curtea învederează că deosebirile dintre deciziile cu forță general obligatorie pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a cărora textele de lege vor fi aplicate de toate celelalte instanțe doar astfel cum au fost interpretate de instanța supremă, pe de o parte, și cele ale Curții de Conturi, pe de altă parte, derivă din natura juridică diferită a celor două instituții, actele Curții de Conturi putând fi supuse controlului instanțelor de contencios administrativ, iar litigiile rezultate din activitatea acesteia fiind soluționate de instanțele judecătorești specializate, astfel cum prevede art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. De aceea, controlul constituționalității unor prevederi de lege în interpretarea dată de Curtea de Conturi nu intră în competența Curții Constituționale, verificarea legalității și constituționalității actelor administrative emise de aceasta revenind instanțelor judecătorești obișnuite. Mai mult decât atât, în speța de față, verificarea, pe calea controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, a concordanței textelor de lege criticate, în interpretarea dată de Curtea de Conturi, cu dispoziții și principii cuprinse în Legea fundamentală s-ar constitui într-o intruziune a instanței de contencios constituțional în funcția jurisdicțională specifică instanțelor judecătorești, având în vedere că, în cauză, Curtea de Conturi are calitatea de parte în litigiul în cursul soluționării căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. ...