Decizia CCR nr. 825/2018Punctul 27

27. Din examinarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 rezultă că sunt lăsate la latitudinea ministrului de interne stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia, precum și acordarea repausului săptămânal, aspecte care fac obiectul Ordinului ministrului internelor și reformei administrative nr. 577/2008. Or, toate aceste elemente sunt esențiale pentru executarea raportului de serviciu al polițistului. Astfel, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează elemente esențiale care conturează executarea raportului de serviciu, dar le lasă la latitudinea ministrului de resort. Deși stabilirea cadrului legal al funcționarilor publici, inclusiv al polițiștilor, intră în competența exclusivă a majorității parlamentare absolute, aceasta este delegată unui membru al Guvernului, iar aspecte ce trebuie stabilite, conform imperativelor constituționale, prin lege organică dobândesc în fapt caracter infralegal, administrativ, eludând regimul juridic stabilit la nivel constituțional pentru domeniul în cauză, încălcând art. 41 alin. (2) si art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituție. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit in limitele și potrivit normelor care le ordonă“. Astfel, actele normative infralegale trebuie să corespundă atât cerințelor de competență și procedură, cât și celor legate de concordanța conținutului cu cel al actului normativ având forța juridică superioară. Or, în cazul de față, legea organică reglementând statutul polițistului nu cuprinde niciun fel de dispoziții referitoare la programul de lucru și de odihnă al polițistului, astfel încât norma administrativă să poată fi emisă în limitele și potrivit normei principale a cărei executare o asigură. În spețe similare, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 și Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea Constituțională a reținut că textul criticat reprezintă o „normă în alb“, prin care competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcționarilor publici este transmisă unei autorități unipersonale din puterea executivă, și anume ministrului administrației și internelor. Pe cale de consecință, Avocatul Poporului consideră că se încalcă art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. ...