Decizia CCR nr. 808/2018Punctul 16

16. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Astfel, procedura de cameră preliminară are un caracter autonom, prealabil fazei de judecată, care permite o evaluare într-un termen scurt și cu caracter definitiv a actelor de urmărire penală (care constituie, de altfel, principalele rațiuni pentru care legiuitorul a instituit ab initio această procedură), iar judecătorul care exercită funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată și a urmăririi penale și care decide începerea judecății va exercita în continuare în aceeași cauză și funcția de judecată. Totodată, rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței, în limitele prevăzute de art. 371 din Codul de procedură penală, și trebuie să cuprindă cele prevăzute de art. 328 din același act normativ. Datorită importanței deosebite pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanței, legea acordă o atenție specială reglementării și formei acestuia. Astfel, Guvernul apreciază că art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală este în acord cu dispozițiile constituționale indicate, având în vedere faptul că faza camerei preliminare, astfel cum este reglementată în prezent, asigură exigențele unui proces echitabil, respectiv contradictorialitate și oralitate, în situația formulării de cereri și excepții cu privire la obiectul acestei faze procesuale. ...