Decizia ÎCCJ nr. 248/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 25. Instanța de trimitere a reținut că, atunci când s-a referit, în cadrul art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992, la persoanele „care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile“, legiuitorul a avut în vedere situații precum cea a reclamantului, a cărui pensie de serviciu a fost restabilită prin hotărâre judecătorească după ce fusese transformată în pensie obișnuită de asigurări sociale, în baza Legii nr. 119/2010. Nu se înțelege, altfel, la ce categorii de pensii s-ar putea referi, câtă vreme stabilirea pensiilor nu intră, în principiu, în competența instanțelor judecătorești, care au doar atribuția de a cenzura actele emise de casele teritoriale de pensii în aplicarea dispozițiilor legale care reglementează dreptul la pensie. În speță, pensia de serviciu a reclamantului a fost restabilită prin aplicarea directă de către instanță a unor prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 26. În schimb, instanța de sesizare a apreciat că interpretarea pârâtei, în sensul că din dispozițiile art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992 ar rezulta o interdicție de actualizare a pensiilor de natura celei pe care o are reclamantul, este eronată. Urmărind contextul legislativ de la momentul adoptării Legii nr. 7/2016, instanța a reținut că intenția legiuitorului, reliefată și de expunerea de motive a inițiatorilor legii, a fost aceea de a reintroduce pensiile de serviciu pentru auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi, stabilind condițiile de acordare și modul de calcul pentru pensiile acestei categorii de personal. ... 27. Rațiunea pentru care s-a prevăzut că dispozițiile nou-introduse nu se aplică persoanelor care beneficiau de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile apare mai degrabă a fi fost aceea de a evita suprapuneri de reglementare, câtă vreme pensiile stabilite în baza Legii nr. 217/2008 (și care „supraviețuiseră“ Legii nr. 119/2010 ca urmare a unor hotărâri judecătorești) fuseseră calculate potrivit unor criterii diferite [„în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar“, conform art. 111 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, introdus prin Legea nr. 217/2008], pe când noile pensii stabilite prin Legea nr. 7/2016 urmau a fi calculate în cuantum de 80% din media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, în ultimele 12 luni de activitate, excluzând din baza de calcul anumite sporuri. ... 28. Așadar, pensiile stabilite în baza legislației anterioare și menținute prin hotărâri judecătorești urmau a fi plătite în același cuantum, iar pensiile acordate în baza legii noi urmau a fi calculate potrivit noilor prevederi normative. Nu rezultă însă o intenție a legiuitorului de a „îngheța“ definitiv cuantumul pensiilor în discuție, excluzându-le de la orice actualizare ulterioară, fiind evident că, în caz contrar, devalorizarea inerentă a monedei naționale ar fi condus, la un moment dat, la anularea beneficiului pensiei de serviciu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului pare să fi fost aceea de a păstra și vechile pensii de serviciu, finalitate care nu poate fi realizată decât dacă și cuantumul acestora urmează a fi actualizat pentru a le proteja de devalorizarea monedei. ... ...