Decizia CCR nr. 729/2018Punctul 22

22. Așa cum a statuat în repetate rânduri Curtea de Justiție a Uniunii Europene, legislația Uniunii trebuie să fie certă, iar aplicarea sa trebuie să fie previzibilă pentru justițiabili, acest imperativ al securității juridice impunându-se cu o rigoare deosebită atunci când este vorba despre o reglementare care poate să aibă consecințe financiare, pentru a permite persoanelor interesate să cunoască în mod exact întinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune. De asemenea, în domeniile care intră sub incidența dreptului Uniunii, normele din dreptul statelor membre trebuie formulate într-un mod neechivoc, de natură să permită persoanelor vizate să își cunoască drepturile și obligațiile în mod clar și precis, iar instanțelor naționale să asigure respectarea acestora. Așa fiind, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut că definiția „persoanei impozabile“, ce figurează la art. 127 din Codul fiscal, articol care transpune în dreptul național dispozițiile art. 9 alin. (1) din Directiva 2006/112, trimite la orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități, și că trebuie considerate „activități economice“ orice activități ale producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, între care, în special, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. ...