Decizia CCR nr. 716/2018Punctul 7

7. Judecătoria Satu Mare - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care reține că, în baza art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, persoana sancționată contravențional are posibilitatea de a formula plângere contravențională, iar, potrivit art. 32 alin. (3) din același act normativ, plângerea suspendă executarea sancțiunii contestate. Astfel, raportat la dispozițiile art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței sesizate cu plângerea contravențională. Instanța reține că legiuitorul a reglementat și în alte materii restrângerea anumitor drepturi, ca sancțiune contravențională complementară. Astfel, este sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe timp limitat, prevăzută de art. 96 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care se dispune prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența instanței sesizate cu plângerea contravențională. Prin urmare, indiferent de faptul că această sancțiune complementară poate implica restrângerea dreptului la muncă al contravenientului (în cazul în care acesta este angajat șofer, de exemplu), nu se poate concluziona cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor care prevăd această sancțiune, de vreme ce restrângerea sau limitarea unor drepturi sau libertăți garantate prin Constituție sau prin Convenția europeană a drepturilor omului este permisă, în anumite condiții. ...