Decizia CCR nr. 737/2018Punctul 13

13. Astfel, se susține că dispozițiile art. 12 alin. (1) -(5) , art. 13, art. 14, art. 15 alin. (1) -(5) și art. 16 din legea supusă controlului de constituționalitate generează o modificare implicită a art. 145 din Codul de procedură penală, ceea ce creează impredictibilitate în aplicarea legii, fiind neclar dacă dreptul la informare al persoanei vizate de o prelucrare a datelor cu caracter personal (prin supraveghere tehnică) ia naștere ulterior încheierii activității de prelucrare, astfel cum dispune Codul de procedură penală, sau în timpul activității de prelucrare a datelor cu caracter personal. Se reține că norma în vigoare - art. 145 din Codul de procedură penală - stabilește declanșarea procedurii de informare a persoanei vizate în cel mult 10 zile de la data încetării măsurii de supraveghere tehnică. În contradicție cu această normă, prin dispozițiile art. 12 alin. (1) -(5) , art. 13, art. 14, art. 15 alin. (1) -(5) și art. 16 din legea criticată, legiuitorul instituie proceduri care obligă autoritatea care instituie măsura de supraveghere tehnică (denumită în lege „operatorul“) să procedeze la comunicarea unui răspuns către persoana vizată cu privire la existența sau inexistența unei proceduri de prelucrare a datelor persoanei vizate. În context, se apreciază că excepția de la obligația informării, instituită prin dispozițiile art. 17 din legea criticată, nu este suficient de clară pentru a asigura concordanța reglementărilor precitate cu dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală. ...